De la cititori: Cine a salvat bisericile din Bucuresti?
Foto: Arhiva / Manastirea Vacaresti
Am insotit de curand un grup de tineri aspiranti la atestatul de ghizi insotitori pentru o agentie de turism. Am avut astfel ocazia sa cunosc tineri minunati si foarte bine documentati, care, rand pe rand, s-au perindat la microfonul autocarului, incercand sa convinga examinatorul ca nu poseda doar bune cunostinte de limba franceza, spaniola sau germana, dar sunt si buni cunoscatori - printre altele - ai istoriei Romaniei.
A fost si cazul unei tinere, mi se pare studenta la medicina, care dincolo de o limba franceza vorbita fara cusur, a facut dovada unei reale documentari, atat cu privire la obiective turistice aflate pe traseu cat si in ceea ce priveste istoria mai mult sau mai putin indepartata a Romaniei.
La un moment dat insa, am auzit urmatoarea fraza: "cu toate ca s-a tot spus ca regimul comunist a marginalizat Biserica Ortodoxa, pot sa va spun ca in timpul lui Nicolae Ceausescu s-au salvat numeroase biserici de la demolare prin translarea lor".
Aceasta fraza a trecut probabil neobservata de catre tinerii aflati in autocar si are toate sansele ca peste un timp oarecare sa fie auzita de turisti straini care vor face tururi de Bucuresti.
Un nume prea putin cunoscut: Eugen Iordachescu
Am sa incerc aici, pe scurt, o mica reparatie morala. Singurul om caruia Biserica Ortodoxa ii datoreaza pastrarea unor biserici importante, care urmau sa fie demolate, este inginerul Eugen Iordachescu.
Adevarat pionier in domeniul translarii unor cladiri in tara noastra, acesta a reusit, intampinand inimaginabile greutati, sa transleze 10 biserici de interes major in Bucuresti si doua in afara lui.
Astfel, au fost salvate de la demolare, printre altele: Biserica Mihai Voda (mai putin manastirea cu acelasi nume), Biserica Schitul Maicilor (1726, din vremea Voievodului Nicolae Mavrocordat), Biserica Sfantul Ilie Rahova (1706, cu picturi de Gheorghe Tatarascu, Palatul Sinodal din incinta Manastirii Antim s.a.
Din pacate, activitatea inginerului Iordachescu s-a desfasurat contra cronometru, intr-o cursa nedreapta, avand ca adversar pe adevaratii vinovati de demolarea unor biserici monumente dearhitectura si nu numai.
Singurii raspunzatori de daramarea unor biserici in Bucurestiul anilor 80 au fost Nicolae si Elena Ceausescu. Si nu vorbim aici de micute biserici construite in secolul 20. Vorbim aici de Biserica si Manastirea Vacaresti (1716), de Manastirea Cotroceni(1679), Manastirea Mihai Voda(1594) sau Biserica Sf Vineri (1854).
La acestea si multe altele se adauga si alte cladiri importante din Bucuresti. Demolarea lor a lasat rani impardonabile pe obrazul Bucurestiului, iar construirea unui monument al kitschului (Palatul Poporului) nu ii poate incanta decat pe niste oameni cu o cultura dubioasa, fie ei chiar si turisti straini.
Desigur toate acestea au fost posibile cu numeroase complicitati. Si nu ma refer aici la conducatorul buldozerului care a lovit zidurile unor monumente istorice. In treacat fie spus, una din persoanele de vaza care s-au opus initial translarii bisericii Schitul Maicilor a fost nimeni altul decat Preasfintitul Roman Ialomiteanul.
Am pus aceasta inexactitate comisa de candidata la statutul de ghid, in primul rand, pe seama tineretii sale si poate si pe al prea putinei popularizari in mijloacele media a acelor intamplari care au mutilat o buna parte a imaginii Bucurestiului.
Este un fapt incontestabil ca prezentarea unor momente din istoria relativ mai recenta a Romaniei poate fi incarcata de subiectivism.
Despre diferite evenimente apartinand trecutului sau prezentului este dreptul fiecarui ghid sa isi expuna pareri personale, desigur fara sa intre in polemici cu turistii din strainatate.
A-l transforma insa pe Nicolae Ceausescu in campionul salvarii bisericilor din Bucuresti este insa prea mult. Chiar si pentru cei care l-au iubit pe Marele Conducator (demolator).
A fost si cazul unei tinere, mi se pare studenta la medicina, care dincolo de o limba franceza vorbita fara cusur, a facut dovada unei reale documentari, atat cu privire la obiective turistice aflate pe traseu cat si in ceea ce priveste istoria mai mult sau mai putin indepartata a Romaniei.
La un moment dat insa, am auzit urmatoarea fraza: "cu toate ca s-a tot spus ca regimul comunist a marginalizat Biserica Ortodoxa, pot sa va spun ca in timpul lui Nicolae Ceausescu s-au salvat numeroase biserici de la demolare prin translarea lor".
Aceasta fraza a trecut probabil neobservata de catre tinerii aflati in autocar si are toate sansele ca peste un timp oarecare sa fie auzita de turisti straini care vor face tururi de Bucuresti.
Un nume prea putin cunoscut: Eugen Iordachescu
Am sa incerc aici, pe scurt, o mica reparatie morala. Singurul om caruia Biserica Ortodoxa ii datoreaza pastrarea unor biserici importante, care urmau sa fie demolate, este inginerul Eugen Iordachescu.
Adevarat pionier in domeniul translarii unor cladiri in tara noastra, acesta a reusit, intampinand inimaginabile greutati, sa transleze 10 biserici de interes major in Bucuresti si doua in afara lui.
Astfel, au fost salvate de la demolare, printre altele: Biserica Mihai Voda (mai putin manastirea cu acelasi nume), Biserica Schitul Maicilor (1726, din vremea Voievodului Nicolae Mavrocordat), Biserica Sfantul Ilie Rahova (1706, cu picturi de Gheorghe Tatarascu, Palatul Sinodal din incinta Manastirii Antim s.a.
Din pacate, activitatea inginerului Iordachescu s-a desfasurat contra cronometru, intr-o cursa nedreapta, avand ca adversar pe adevaratii vinovati de demolarea unor biserici monumente dearhitectura si nu numai.
Singurii raspunzatori de daramarea unor biserici in Bucurestiul anilor 80 au fost Nicolae si Elena Ceausescu. Si nu vorbim aici de micute biserici construite in secolul 20. Vorbim aici de Biserica si Manastirea Vacaresti (1716), de Manastirea Cotroceni(1679), Manastirea Mihai Voda(1594) sau Biserica Sf Vineri (1854).
La acestea si multe altele se adauga si alte cladiri importante din Bucuresti. Demolarea lor a lasat rani impardonabile pe obrazul Bucurestiului, iar construirea unui monument al kitschului (Palatul Poporului) nu ii poate incanta decat pe niste oameni cu o cultura dubioasa, fie ei chiar si turisti straini.
Desigur toate acestea au fost posibile cu numeroase complicitati. Si nu ma refer aici la conducatorul buldozerului care a lovit zidurile unor monumente istorice. In treacat fie spus, una din persoanele de vaza care s-au opus initial translarii bisericii Schitul Maicilor a fost nimeni altul decat Preasfintitul Roman Ialomiteanul.
Am pus aceasta inexactitate comisa de candidata la statutul de ghid, in primul rand, pe seama tineretii sale si poate si pe al prea putinei popularizari in mijloacele media a acelor intamplari care au mutilat o buna parte a imaginii Bucurestiului.
Este un fapt incontestabil ca prezentarea unor momente din istoria relativ mai recenta a Romaniei poate fi incarcata de subiectivism.
Despre diferite evenimente apartinand trecutului sau prezentului este dreptul fiecarui ghid sa isi expuna pareri personale, desigur fara sa intre in polemici cu turistii din strainatate.
A-l transforma insa pe Nicolae Ceausescu in campionul salvarii bisericilor din Bucuresti este insa prea mult. Chiar si pentru cei care l-au iubit pe Marele Conducator (demolator).
