Cinema Feroviarul, ultima peliculă: "Demolition man", cu Sorin Oprescu cap de afiş. PLUS: "ÎNAPOI ÎN CINEMATOGRAFUL COPILĂRIEI MELE", un film de Marian Sultănoiu
Cinema Feroviarul, ultima peliculă: "Demolition man", cu Sorin Oprescu cap de afiş. PLUS: "ÎNAPOI ÎN CINEMATOGRAFUL COPILĂRIEI MELE", un film de Marian Sultănoiu
Sorin Oprescu vrea să construiască un bulevard care să traverseze Capitala de la nord la sud, fluidizând astfel considerabil circulaţia. Arhitecţi şi ONG-uri, apărători a ceea ce a mairămas din Bucureştiul vechi, îl acuză că demolează fără discernământ. Printre victimele care i se impută, fostul cinematograf Feroviarul, o fostă clădire deosebită, care zace însă în ruină de ani de zile, străjuit de faţada unei case boiereşti, incendiată după Revoluţie
Nu mai e un secret pentru nimeni - Bucureştiul este traducerea citadină a ideii de haos:rutier, arhitectonic, mobilier stradal, infrastructură, spaţii de recreere. La fiecare pas se sapă, se construieşte, se dărâmă.
Provizoratul pare infinit, nesimţirea constructorilor care sparg imediat fiece colţ de oraş, odată pus la punct, nu are limită. Bucureşteanul, cu nervii întinşi la maximum, zace mii de ore pe an în ambuteiaje, se accidentează grav, dacă nu-şi pierde viaţa, înghiţit de veşnice excavaţii nesemnalizate. Din tot acest haos, unii trăiesc bine, învârtind bani grei pe degete.
Provizoratul pare infinit, nesimţirea constructorilor care sparg imediat fiece colţ de oraş, odată pus la punct, nu are limită. Bucureşteanul, cu nervii întinşi la maximum, zace mii de ore pe an în ambuteiaje, se accidentează grav, dacă nu-şi pierde viaţa, înghiţit de veşnice excavaţii nesemnalizate. Din tot acest haos, unii trăiesc bine, învârtind bani grei pe degete.
publicitate
Peste toate, nimeni nu răspunde de nimic. Exemplul cel mai concludent al lipsei de organizare şi cooperare între administraţie, primării şi ONG-uri este ceea ce se întâmplă de ani de zile pe traseul viitorului bulevard, diametrala nord-sud, aşa cum i se spune.
Scandal ca la piaţă
Aflată în apropierea Gării de Nord, vizavi de istorica Piaţă Matache Măcelaru, intersecţia străzii Buzeşti cu Calea Griviţei este nodul gordian al polemicii iscate între primarul general, Sorin Oprescu, şi reprezentanţii unor asociaţii, care se luptă ca Bucureştiul să redevină un oraş european, curat şi civilizat, protejându-şi totodată clădirile de patrimoniu, care au mai supravieţuit în Capitală.
Scandal ca la piaţă
Aflată în apropierea Gării de Nord, vizavi de istorica Piaţă Matache Măcelaru, intersecţia străzii Buzeşti cu Calea Griviţei este nodul gordian al polemicii iscate între primarul general, Sorin Oprescu, şi reprezentanţii unor asociaţii, care se luptă ca Bucureştiul să redevină un oraş european, curat şi civilizat, protejându-şi totodată clădirile de patrimoniu, care au mai supravieţuit în Capitală.
Prin această intersecţie urmează să treacă "diametrala" lui Oprescu, un bulevard care va lega nordul de sud, prin Aviatorilor, Piaţa Victoriei şi cartierul Rahova. Deşi foarte necesar pentru fluidizarea circulaţiei într-un Bucureşti sufocat, din toate punctele de vedere, începerea lucrărilor de demolare a stârnit panică, polemici, pasiuni şi acuze. În discuţie, mai multe case vechi, cu o arhitectură deosebită, de care nu s-a interesat nimeni zeci de ani, până azi, când stau să cadă; o placă de marmură prinsă într-un perete, care aminteşte faptul că Eminescu a locuit un timp în zonă, împreună cu Veronica Micle - evident, nu în Hotelul Marna, acolo unde se află placa, ci într-o clădire demolată între războaie, pentru a face loc stabilimentului actual - şi, mai ales, faţada unor case boiereşti interbelice, incendiate după Revoluţie. În spatele acestora se află ruina fostului Cinematograf Feroviarul, un fabulos tărâm al viselor, obiectul aprinselor discuţii de astăzi.
Oprescu nu se lasă: "Bulevardul trebuie să-l fac"
• "O să reconstruiesc faţada casei ăsteia, unde era cinematograful, la vreo două sute de metri mai în spate", ne promite primarul Oprescu. Deşi faţada nu este a cinematografului. "Sala era mai în spate; aveau, însă, aceeaşi adresă. O reconstruiesc şi gata, am promis, am semnat. Dar bulevardul trebuie să-l fac. Nu vezi cum se circulă?! Pe bulevard ajungi dintr-un capăt în altul al oraşului în 20 de minute. Întâi o să fie gata până la Mircea Vulcănescu, prin Berzei. Pe urmă facem a doua etapă, de la Vasile Pârvan până la Podul Haşdeu, lărgim podul şi subtraversăm, pe 370 de metri, dealul Parlamentului, de la pod până aproape de Piaţa Coşbuc, pe Uranus", ne-a explicat primarul general.
• Arhitectul-şef al Capitalei precizează şi el că niciuna dintre clădirile de pe Buzeşti nu este declarată monument istoric. "Clădirile acestea de pe colţ, faţada care a mai rămas, de fapt, cu cinematograful, hotelul şi ce mai e, au fost declasificate şi scoase, cu mai mult timp în urmă, de pe lista monumentelor", ne spune Gheorghe Pătraşcu.
Cu toate acestea, mulţi susţin că zona ar fi trebuit conservată, vorbind despre o soluţie, diametral opusă faţă de cea pusă în operă de primărie. În viziunea preşedintelui Fundaţiei Pro Patrimonio, arhitect Şerban Sturdza, tronsonul care trece prin Buzeşti, Berzei şi ajunge la Parlament ar fi trebuit să subtraverseze zona. Deasupra ar fi rămas "ţesutul istoric".
NOSTALGIA Cinema Paradiso
Un lucru e sigur. Din nefericire, e prea târziu pentru a mai putea fi conservat ceva din acest colţ vechi de Bucureşti, şi el cu poezia şi cu mahalaua lui, cu tumultul pestriţ al pieţei, cu ţărani care-şi "expuneau" marfa la cobiliţă, umblând printre gospodine vârstnice şi cam scăpătate, ori tinere grăbite în minijupele înflorate ale anilor '60-'70. Un colţ de oraş renumit mai ales prin densitatea cinematografelor sale. Feroviarul, Marna, Dacia, clădiri fascinante, înşirate la câţiva zeci de metri una de cealaltă.
La Dacia, intrai pe lumină, cu un "redus" de 50 de bani pentru elevi. Mâncai o merdenea cu brânză sărată şi stăteai ore întregi, până seara, cu ochii în ecran. O dată, de două ori, până învăţai replicile pe de rost. Rula "în continuare". Pe la şase, cu "lecţiile" făcute, ieşeai în Griviţa şi traversai strada. Ploua cu lumini albastre şi roşii, de peste drum, de la Feroviarul. Te opreai în colţ, trăgeai patru plumbi de doi lei într-un urs jerpelit, la nea Fane. Avea un vagon vechi, colorat strident, pe care-l ungea cu petrosin de-ţi trăsnea nasul.
Era mandatar la tir. Pe urmă, mai luai un bilet, "la reduse", şi la Feroviarul. Urcai la al doilea balcon, de unde vedeai "cu boltă" un western cu John Wayne. Seara plecai acasă cu capul plin de replici, vorbeai singur în autobuz. "Săracu', ăsta a luat-o de tânăr", te evalua, în trecere, câte-un deştept cu pălărie. Iar faţada, care stă acum să cadă, băgată în seamă doar de homeleşi şi de "riveranii" vânzători de cărămidă veche, stă aşa de la Revoluţie. Casa, superbă şi pe dinăuntru, şi pe dinafară, adăpostea jos o bibliotecă renumită în zonă, iar sus, câteva apartamente surprinzător de bine conservate. A fost incendiată fără milă pe la începutul anilor '90. De ce? Nimeni nu ştie, dar nici nu şi-a bătut capul.
No comments:
Post a Comment